Decembrie – Cartea “Ține-ți copiii aproape”

De ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul

“Ține-ți copiii aproape” este o carte pe care orice părinte ar trebui să o citească, indiferent de vârsta copilului. Ce m-a frapat cel mai tare la ea, este cât de bine este surprinsă realitatea actuală a generației copiilor noștri. Este o carte de referință în care este abordată relația părinte-copil într-un fel pe care nu l-am regăsit în nicio altă carte de parenting.

Cartea este structurată în cinci părți principale și o ultimă parte care este o postfață pentru era digitală sau cum să-ți ții copiii aproape în era internetului, a telefoanelor mobile și a jocurilor video.

Partea întâi – Fenomenul orientării spre anturaj

În această primă parte ne este explicat fenomenul orientării spre anturaj. De la primele rânduri îți dai seama cât de actuală este această abordare a societății în care ne creștem copiii. Din păcate, timpul petrecut cu aceștia este din ce în ce mai scurt, începând chiar încă de la vârste fragede.

Din nevoia de a câștiga mai mulți bani, multe mame își întrerup concediul de îngrijire după naștere și se întorc mai repede la lucru. În aceste condiții, copiii sunt duși la creșe, apoi la grădinițe, unde rămân până după-amiaza tărziu. Apoi urmează școala, unde cei mai mulți părinți optează pentru programul “after school”, deoarece ei muncesc 8-12 ore/zi și nu îi pot lăsa nesupravegheați. Părinții ajung practic să-și vadă copiii dimineața și seara. La sfârșit de săptămână când ar trebui să se petreacă timp de calitate în familie, cei mai mulți părinți oraganizează ieșiri cu prietenii, program de cumpărături, cinema sau mall.

În aceste condiții, relația de atașament dintre părinți și copii este deteriorată, copiii ajungând să se atașeze de copiii de aceeași vârstă. În zilele noastre, din păcate, în cele mai multe familii, anturajul i-a înlocuit pe părinți.

Partea a doua – Sabotaj: Modul în care orientarea spre anturaj subminează parentingul

În această parte ne este subliniat rolul important al atașamentului, lipsa lui ducând la o mulțime de probleme.

” În domeniul uman, reprezintă căutarea și păstrarea proximității, a apropierii și a conexiunii: din punct de vedere fizic, comportamental, emoțional și psihologic. O familie nu poate fi o familie fără atașament.”

Prima sarcină a atașamentului este să creeze un punct de reper. Este extrem de important ca noi părinții să rămânem punctul de reper al copiilor, altfel ei se simt pierduți și caută un înlocuitor. De cele mai multe ori îl găsesc în copiii de aceeași vârstă, în camarazi. Noi spunem că sunt independenți, dar de fapt este o dependență transferată. Ei nu mai sunt dependenți de părinți, dar devin dependenți de anturaj. Copiii orientați către cei de aceeași vârstă nu se pot maturiza.

Contravoința

Tot în această parte ne este descrisă contravoința. Aceasta este descrisă de autor ca și “o rezistență instinctivă și automată la orice sentiment de a fi forțat”. Contravoința copiilor crește pe măsură ce atașamentul scade. Ei ajung să se opună instinctiv chiar și celor mai rezonabile cerințe ale părinților. Aceștia devin “șefii” și ei simt nevoia să se opună. În contextul în care există conectare și puterea atașamentului este suficientă, copiii sunt cooperanți în mod natural.

Un alt lucru care se schimbă tot mai mult, este modul de a transmite cultura. Înainte aceasta a fost transmisă pe verticală, din generație în generație. Copiii petreceau mult timp cu bunicii, care reușeau să îi învețe în primul rând cultura tradițională și valorile adevărate. La copiii orientați spre anturaj, cultura nu mai este transmisă pe verticală, ci pe orizontală, de la camarazi. Această cultură este trecătoare, de scurtă durată și este preocupată doar de ce este la modă în prezent. Ei nu citesc și nu cunosc decât ceea ce este actual, popular și ce se poate împărtăși cu prietenii.

Partea a treia – Blocați în imaturitate

Copiii orientați spre anturaj ajung să nu își mai arate sentimentele, precum frica, emoția, tristețea pentru a nu fi expusi la atacuri și ridiculizări. În consecință, ei ajung să dezvolte în timp o rigiditate emoțională, o lipsă de empatie și își pierd scutul natural de apărare împotiva stresului.

Cheia maturizării copiilor noștii este atașamentul – “Dependența și atașamentul stimulează independența și separarea autentice”. Legătura dintre părinți și copii este singura sursă de maturizare sănătoasă a celor mici.

Partea a patra – Cum să îți ții copiii aproape

Este nevoie să ne facem un obicei de a ne apropia copiii zilnic, până când vor fi destul de mari ca să poată fi independenți. Autorul descrie acest obicei ca și o “curtare”:

• Îi zâmbești, îi vorbești frumos și pătrunzi în spațiul lui personal într-un mod prietenos. După orice despărțire este necesar să ne reapropiem, să ne reconectăm cu ei.
• Îi oferi atenție și interes. Acestea sunt elemente puternice de conectare.
• Încurajarea dependenței. Copiii au propriul lor ritm de a deveni independenți. În cazul în care ei nu sunt suficient de maturi pentru a gestiona independența, ei vor găsi un înlocuitor al părinților.
• Trebuie să fim un punct de reper, un ghid pentru copiii noștri.

Partea a cincea – Prevenirea orientării spre anturaj

O primă etapă în prevenire este faptul că trebuie să știm să facem o distincție clară între relațiile de prietenie, formate sub îndrumarea conștientă a adulților și relațiile rezultate din vidurile de atașament. Socializarea joacă un rol foarte important în creșterea copiilor, dar copilul trebuie să fie el însuși când interacționează cu alții, să aibă o stimă de sine bine conturată.

Partea a șasea – Postfață pentru era digitală

Mediile digitale provoacă dependență. Nevoia de conectare a copiilor s-a schimbat. Ei își fac prieteni virtuali, au nevoie de persoane care să-i placă, în absența oricărei intimități autentice. Ceea ce împărtășesc este artificial și superficial. Jocurile video oferă o falsă satisfacere a nevoilor de atașament nesatisfăcute. Ele sunt pline de recompense imediate și de o atracție care produce dependență.

Copiii au mare nevoie de doza de conexiune sănătoasă cu părinții. Un copil satisfăcut, bine dezvoltat, este mai puțin atras de conexiunea digitală.

Un lucru este cert. După parcurgerea acestei cărți, vei deveni, cu siguranță, un observator mai atent al fiului sau fiicei tale.

Te invit să urmărești un interviu cu Gabor Maté, tocmai despre această carte.

https://youtu.be/ekPeigUqJck?si=0mXXpgRAdmmQlW27