Alegerile se presupun că ne aparțin în totalitate. Încă de când suntem mici ne facem anumite proiecții în viitor despre ce vrem să facem, ce vrem să muncim, cum vrem să arate viitorul partener, unde vrem să trăim și câți copii vom avea. Uneori ne setăm atât de mult pe anumite lucruri încât facem tot posibilul să le obținem. Alteori dorința ni se schimbă cu timpul și ajungem să ne dorim lucruri total opuse. Se întâmplă chiar să ne răzgândim de foarte multe ori, să ne schimbăm planurile sau să ne întoarcem la unele dintre ele. Unele decizii sunt inspirate, altele nu.
Proiecții
Îmi aduc aminte că în cursul anilor de școală am avut mai multe opțiuni în ceea ce privește ce doream să profesez. Alegerile au fost foarte diferite. Mă lăsam influențată de ce materie îmi plăcea, de ce oameni cunoșteam și admiram. Am oscilat între avocat, polițistă, farmacistă și actriță. Fiecare venea cu avantaje și dezavantaje. Încă de atunci îmi plăcea să despic firul în patru și să fiu foarte obiectivă. Pe moment eram foarte entuziasmată când mă opream la ceva. Citeam mult pe aceea temă, mă documentam, ceream păreri, iar dacă găseam mai multe lucruri care nu mă convingeau, renunțam. Prea ușor, aș zice, uitându-mă înapoi cu maturitatea de acum.
În clasele gimnaziale îmi doream foarte mult să ajung avocat. Îmi plăcea la nebunie istoria și limba română, comunicam destul de bine cu cei din jur. Îmi plăcea să îmi susțin părerile cu argumente, așa că mi se părea imposibil să nu reușesc să am o carieră de succes în avocatură. Dar ce să vezi, entuziasmul nu a durat mult.
În liceu, spre surprindrea tuturor, am optat pentru profilul biologie-chimie. Mi-am dat seama că asta e ceea ce îmi place, așa că nu a fost decât un pas să îmi doresc să urmez Medicina, apoi Farmacia.
Dar nu știm niciodată când intervine imprevizibilul. În cadrul liceului se organizau piese de teatru cu care se participa la diferite concursuri. Diriginta mea, profesoara de limba română, ne-a făcut să iubim teatrul. A început să-mi placă foarte mult, participam și la concursuri, unde spre surprinderea mea mai câștigam și premii. Îmi aduc aminte că cel mai frumos rol a fost cel al Julietei, pentru care am luat locul întâi pentru interpretare. Am început să iau în calcul și Facultatea de Film și Teatru, la sfatul doamnei diriginte.
Cum facem alegerile?
E foarte important să ne facem alegerile în urma unei introspecții temeinice, în urma căreia să știm exact ce ne place, ce ne face să ne simțim confortabil, ce ne împlinește, ce ne aduce bucurie, dar și ce nu am putea să ducem “a la long”. E foarte posibil ca uneori să nu facem alegerile corecte. Cel mai important este, ca atunci când realizăm acest lucru, să facem tot posibilul să plecăm de acolo. Altfel, riscăm ca în timp să acumulăm frustrări, nemulțumiri și supărări. Din păcate, acestea duc inevitabil și la o viață personală afectată. Nu ai cum să vii acasă și să te transformi. Fără să vrem, aducem bagajul emoțional cu noi, afectându-ne relațiile cu familia și cei apropiați.
Tocmai de aceea, nu te învinovăți dacă ai luat, la un moment dat, o decizie greșită. Ai curajul să te rupi, să pleci și să te reorientezi spre ceva care te împlinește și te face fericit. Chiar dacă realitatea nu e identică cu ceea ce ți-ai proiectat și propus tu de mic.
Cum e prezentul?
Niciodată pe lista dorințelor mele nu a fost să vreau să plec din orășelul meu micuț. Îmi plăcea viața simplă de acolo, știam fiecare stradă și cunoșteam multă lume. Nu-mi plăceau orașele mari decât să le vizitez, iar atunci cînd o făceam, de-abia așteptam să mă întorc în liniștea de acasă. Ironia sorții a făcut ca cea mai mare parte a vieții mele, datorită job-ului, să o trăiesc departe de casă, în diferite capitale europene. Și culmea ironiei este că m-am obișnuit atât de mult, încât atunci când mă întorc în vacanțe, nu îmi mai găsesc locul și îmi doresc să mă întorc acolo unde în prezent consider “casă”.
E ciudat, nu? Dorințele noastre se schimbă, alegerile pe care le facem la un moment dat ne poartă departe de ceea ce ne-am proiectat de mici. Mai mult decât atât, ajungem să facem lucruri la care nici nu ne gândeam. Aceasta e povestea mea și poate mulți se regăsesc în ea. Există bineînțeles și acele situații ideale, în care de mic îți proiectezi ceva și mergi liniar înainte, nu te lași influențat de nimeni și nimic până nu îți indeplinești visul. Ajungi să ai locul de muncă, partenerul și viața visată. Având în vedere câte întorsături a luat viața mea, cât de departe sunt de ceea ce mi-am propus de mică, acest lucru mi se pare ireal. Ireal, dar nu imposibil. Recunosc, unele alegeri le-am regretat, dar mereu am încercat ca într-un final să fiu bine. Și sunt.